Emanuel Mîrzayan, dragoman şi bei al Înaltei Porţi otomane, cămăraş, paharnic şi bei în Valahia, cavaler şi agent al Imperiului rus, „Prinţul armenilor” la Congresul de la Viena, a fost, după descrierea unuia dintre contemporanii săi, „un armean deştept şi peste fire de bogat.” O altă descriere a vremii ni-l recomandă drept cel mai bogat om din Balcani. La un moment dat, în anul 1808, a fost chiar aproape să urce pe tronul Moldovei, însă protectorul său, generalul Alemdar Mustafa paşa avea să cadă pradă uneltirilor politice, ceea ce l-a obligat pe Manuc să caute refugiu în teritoriile învecinate.

Aşezându-se în Bucureşti, Manuc-bei construieşte hanul domnesc care astăzi îi poartă numele, ajungând principalul susţinător financiar al lui Constantin Ipsilanti, domnul Ţării Româneşti. Manuc a fost şi un agent al Rusiei ţariste, având rol de mediator în timpul conflictului ruso-turc din 1806-1812. De altfel, tratatul de pace care încheia războiul respectiv avea să fie semnat chiar în Hanu’ lui Manuc, în București.

Construit între anii 1806 şi 1808, Hanu’ lui Manuc este ridicat pe terenul pe care a stat hanul de la Curtea domnească din București. Arhitectura hanului era pe atunci una inovatoare, Manuc dorindu-şi încă de la început ca hanul său să nu semene nici pe departe cu fortărețele secolului XVIII. Cu toate acestea, arhitectura inițială a hanului nu se cunoaște decât din descrierile de la începutul secolului XIX, conturând acestea creonează o imagine fastuasă a unui han cu 107 odăi, două saloane, zece magazii , 15 pivnițe și 23 de prăvălii.

Astăzi, ca şi atunci, Hanu’ lui Manuc este un loc renumit în Bucureşti, ce atrage prin eleganţa şi rafinament, oferind un spaţiu pentru petreceri, voie bună, întâlniri de afaceri şi mese în familie. Este epicentrul vieţii sociale a Capitalei şi îşi aşteaptă, ca şi acum două secole, oaspeţii, cu porţile deschise.

Rezervă o masă și hai să faci cunoștință cu Manuc!